În contextul în care în lume există în prezent peste 47 de milioane de femei refugiate şi migrante, biroul regional pentru Europa al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) a emis câteva recomandări pentru îmbunătăţirea serviciilor de sănătate acordate acestora. Acestea vizează statusul individual de sănătate, accesibilitatea, calitatea îngrijirii medicale, politica sistemelor de sănătate şi de finanţare şi îmbunătăţirea bazei de cunoaştere.
Începând din anul 2000, numărul femeilor refugiate şi migrante a crescut, acum reprezentând mai mult de jumătate din populaţia refugiată şi migrantă, respectiv 47.3 milioane.
Femeile sunt, de asemenea, prezente în număr mare în grupurile de risc, precum cele care au experimentat violenţa sau traficul de persoane. Din acest motiv a apărut o presiune crescută asupra sistemelor de sănătate, dar şi asupra serviciilor de sănătate din domeniul reproductiv.
Naşterile în rândul refugiatelor şi migrantelor sunt distribuite neuniform din punct de vedere geografic, reprezentând provocări pentru serviciile specifice din zonele cu un grad ridicat de concentrare a populaţiei.
Deşi amplitudinea şi direcţia diferenţelor în rezultate pentru refugiante şi migrante variază în funcţie de rezultatul examinat, de ţara gazdă, de ţara de origine şi de statutul socio-economic al femeii, există o tendinţă marcată pentru indicatori nefavorabili asociaţi sarcinii în rândul refugiatelor şi migrantelor.
Aceştia includ deces matern şi morbiditate maternă gravă, boli mentale precum depresie postpartum şi mortalitate şi morbiditate perinatală şi neonatală, precum naşterea unui copil mort, naştere prematură şi anomalii congenitale.
Femeile gravide refugiate şi migrante tind de asemenea să experimenteze o calitate a îngrijirii suboptimă. Statutul de refugiat sau migrant poate fi considerat un factor de risc pentru rezultate mai reduse asociate mamei şi nou-născutului, dar şi un indicator pentru alţi factori de risc şi potenţiale explicaţii (cum este statusul socio-economic).
Consideraţii ale politicii
Statusul socio-economic este cel mai mare determinant pentru sănătatea femeilor gravide refugiate şi migrante şi nou-născuţii lor; prin urmare, adresarea factorilor socio-economici la toate nivelele este critică.
Există de asemenea provocări şi bariere specifice asociate statusului sănătăţii individuale, accesibilităţii şi calităţii serviciilor, iar politica de sănătate şi sistemele de finanţare pot explica rezultatele mai nefavorabile în rândul acestor femei şi al nou-născuţilor lor.
Statusul individual de sănătate
- identificarea sistematică a situaţiei femeii cu privire la serviciile de sănătate prenatală şi adresarea factorilor de risc asociaţi
- creşterea conştientizării furnizorilor de servicii de sănătate cu privire la incidenţa bolilor în anumite grupuri de migranţi şi a modului în care afectează rezultatele sarcinii, incluzând screening acolo unde este indicat
- adresarea barierelor socio-economice precum condiţiile de trai precar şi şomajul, dar şi stresul asociat, pentru a reduce rezultatele nefavorabile ale sarcinii
- promovarea creşterii alfabetizării, implicând toate părţile interesate
- implementarea iniţiativelor de limbă şi socio-culturale pentru creşterea conştientizării şi a informării în domeniul sănătăţii, inclusiv explicaţii despre beneficiile îngrijirii prenatale şi postpartum, riscurile potenţiale ale sarcinii
- implementarea iniţiativelor de sprijin pentru a ajuta migranţii să dezvolte reţele sociale, inclusiv cu alte mame cu istoric similar
Accesibilitate
- accesibilizarea serviciilor de sănătate prenatală pentru migranţi, indiferent de statutul lor legal şi financiar şi promovarea informaţiei cu privire la locul şi momentul de consultare a clinicilor prenatale
- creşterea conştientizării în rândul furnizorilor de servicii medicale cu privire la diferenţele din statusul legal al refugiaţilor şi a aplicanţilor pentru protecţie internaţională şi extinderea drepturilor lor legale
- reducerea barierelor asociate costului şi transportului prin furnizarea, unde este posibil, de servicii materne şi neonatale în clinici comunitare şi nu spitale.
- dezvoltarea unor materiale informative concepute special în limbile refugiaţilor şi migranţilor pentru a-i avertiza despre simptomele complicaţiilor din sarcină şi îndrumarea către sistemul de sănătate
- asigurarea serviciilor profesionale de traducere, inclusiv mediatori culturali
- îmbunătăţirea sistemului de screening pentru sprijin social în timpul îngrijirii prenatale
Calitatea îngrijirii medicale
- asigurarea că refugiatele şi migrantele au aceeaşi calitate a îngrijirii ca şi femeile non-migrante, cu privire la actualitate, diagnostic, management şi screening.
- adoptarea unui model de îngrijire centrat pe persoană în unităţile medicale, sensibil la diversitate
- încurajarea recomandărilor pentru refugiate şi migrante către nivele ridicate de îngijire medicală în urma evaluării riscului pentru screening de tuberculoză, preeclampsie şi făt mic pentru vârsta gestaţională
Politica sistemelor de sănătate şi a sistemelor de finanţare
- oferirea de decontare universală pentru toate gravidele şi nou-născuţii lor indiferent de statutul lor legal (aşa cum a fost stabilit în Convenţia pentru Drepturile Copilului şi ratificată de toate statele membre ale OMS Regiunea europeană) prin promovarea echităţii de gen şi a sănătăţii
- integrarea refugiatelor şi migrantelor în sistemele de sănătate pentru a evita segregarea şi dezvoltarea de sisteme paralele pentru ele, care ar putea conduce la o îngrijire sub standard
- înţelegerea diversităţii şi a nevoilor diferite ale refugiatelor şi migrantelor, care depind de factori precum ţara de origine, status socio-economic şi integrare şi oferirea serviciilor corespunzătare fără stigmatizarea pacienţilor
- susţinerea politicilor de integrare în toate zonele societăţii, inclusiv la sănătate, antidiscriminare, educaţie, reuniunea familiei şi facilitarea achiziţiilor lingvistice
- promovarea consilierii contraceptive postpartum ca o modalitate eficientă financiar pentru a îmbunătăţi sănătatea maternă şi a nou-născuţilor şi a reduce sarcinile nedorite.
Îmbunătăţirea bazei de cunoaştere
- efortul de a include refugiatele şi migrantele în toate activităţile de colectare a datelor, inclusiv a indicatorilor socio-demografici, precum ţara de origine, tipul de migraţie şi istoricul etnic deoarece pot fi indicatori relevanţi pentru statusul socio-economic sau risc genetic sau pot reflecta un dezavantaj etnic/rasial
- stabilirea registrelor de naştere naţionale pentru supravegherea sănătăţii materne şi perinatale cu indicatori comuni şi informaţii precum durata şederii, limbă şi situaţie socială.
- sprijin şi aderare la sisteme de supraveghere transnaţionale (de exemplu, recomandări EURO-Peristat) şi includerea indicatorilor suplimentari specifici migraţiei precum fluenţa în limba locală, timpul în ţara gazdă sau ţara de origine parternă
