Stresul accelerează pierderea vederii, determinând moartea mai rapidă a celulelor oculare, potrivit unui nou studiu

Stresul accelerează pierderea vederii, determinând moartea mai rapidă a celulelor oculare, potrivit unui nou studiu

Stresul constant poate înrăutăţi, în timp, vederea au descoperit cercetătorii americani în studiile pe modele de şoarece.

Într-o nouă cercetare, o echipă de oameni de ştiinţă din California arată că stresul repetat îmbătrâneşte celulele din ochi, determinându-le să moară mai repede.

Toate celulele îmbătrânesc, iar celulele oculare nu fac excepţie, dar îmbătrânirea în masă şi moartea celulelor ganglionare retiniene sunt un factor de risc major pentru glaucom.

Având în vedere că oamenii trăiesc mai mult, estimările actuale privind îmbătrânirea populaţiei sugerează că numărul persoanelor cu glaucom va creşte la peste 110 milioane până în 2040.

Stresul, precum creşterea presiunii intraoculare în ochi, forţează ţesutul retinian să treacă prin modificări epigenetice şi transcripţionale similare cu cele care au loc în cazul îmbătrânirii naturale.

În ţesutul retinian tânăr, autorii studiului au arătat că stresul repetat a forţat ţesutul ocular să-şi accelereze procesul de îmbătrânire.

Descoperirile ar putea deschide noi căi pentru a viza şi păstra funcţia celulară la persoanele cu glaucom.

„Cercetările noastre subliniază importanţa diagnosticării precoce, a prevenirii, precum şi a gestionării bolilor legate de vârstă, inclusiv glaucomul”, arată autorul studiului Dorota Skowronska-Krawczyk, profesor asistent de fiziologie, biofizică şi oftalmologie la Centrul Translational Vision al facultăţii de medicină Irvine din cadrul universităţii California (UCI) într-un comunicat.

Modificările epigenetice observate de cercetători sugerează că modificările la nivelul cromatinei sunt dobândite în mod acumulativ, în urma mai multor cazuri de stres.

„Acest lucru ne oferă o fereastră de oportunitate pentru prevenirea pierderii vederii, atunci când boala este detectată din timp”, scriu autorii.

(foto: când echipa condusă de UCI a investigat nervul optic în condiţiile creşterii uşoare a presiunii intraoculare, ei au observat că în capul nervului optic tânăr, nu a existat niciun semn de pierdere a axonilor. Cu toate acestea, în nervii optici ai animalelor bătrâne, s-a observat o pierdere semnificativă a axonilor, similar cu fenotipul observat în mod obişnuit la pacienţii cu glaucom; credit: facultatea de medicină UCI)

Presiunea intraoculară din ochi are un ritm circadian care oscilează între 12-21 mmHg la indivizii sănătoşi şi este cea mai ridicată la aproape două treimi dintre indivizi pe timp de noapte.

Fluctuaţiile pe termen lung ale presiunii intraoculare sunt considerate un predictor puternic pentru progresia glaucomului. Descoperirile din studiul recent duc această predicţie cu un pas mai departe, sugerând că şi impactul unor fluctuaţii uşoare şi repetitive accelerează îmbătrânirea ţesutului retinian.

„Cercetările noastre arată că, la animalele în vârstă, până şi o creşterea moderată a presiunii intraoculare hidrostatice are ca rezultat pierderea celulelor ganglionare retiniene şi duce la defecte de vedere”, explică Skowronska-Krawczyk.

Cercetătorii vor continua studiile pentru a înţelege mecanismele care intervin în îmbătrânirea celulară pentru a găsi potenţiale ţinte pentru terapii.

În prezent, echipa testează diferite abordări pentru a preveni procesul de îmbătrânire accelerată rezultat din stres.

Recenta cercetare a fost posibilă datorită unui nou instrument care măsoară vârsta pe baza modificărilor de metilare în ADN-ul ţesuturilor. Ceasurile epigenetice pot ajuta la măsurarea stresului şi a pierderii vederii prin estimarea vârstei ţesutului retinian.

Studiul a fost publicat în revista Aging Cell.

viewscnt