Cercetătorii au identificat noi ţinte terapeutice pentru cancerul de sân, care ar putea spori eficacitatea tratamentelor.
O variantă rară a unei proteine care se regăseşte în celulele organismului uman poate deţine cheia transformării tratamentului pentru cancerul de sân, a anunţat joi, o echipă de oameni de ştiinţă britanici, relatează Agerpres.
Experţii cred că ţintirea acestei variante, denumită RAC1B, poate „spori considerabil” eficacitatea tratamentului.
Grupul de cercetători de la universitatea din Manchester cred că RAC1B ar deţine un rol cheie în influenţarea rezistenţei celulelor canceroase la tratament.
„Pentru prima dată, cercetările noastre au demonstrat că în lipsa RAC1B, celulele stem în cancer de sân nu pot forma tumori şi devin mai vulnerabile la chimioterapie, făcând tratamentul şi mai eficientŢ, a declarat dr. Ahmet Ucar, cercetător în domeniul cancerului de sân la universitatea din Manchester.
Pentru a demonstra acest lucru, oamenii de ştiinţă au transplantat celule canceroase din tumori mamare la şoareci. Ei au descoperit că în celulele cărora le lipsea RAC1B nu se formaseră tumori vizibile după 100 de zile.
„RAC1B nu este necesară pentru celulele sănătoase, aşa că ţintirea RAC1B cu noi tratamente împotriva cancerului este puţin probabil să aibă efecte secundare severe”, a precizat Ucar.
Cercetătorii speră că studiile suplimentare vor ajuta la transpunerea acestor descoperiri în noi terapii ţintite pentru pacienţii cu cancer de sân.
„Este extraordinar faptul că o variantă trecută cu vederea anterior a unei proteine obişnuite ar putea deţine cheia transformării modului în care tratăm cancerul de sân", a declarat dr. Simon Vincent, director de cercetare în cadrul Breast Cancer Now.
Astfel de descoperiri pot contribui la furnizarea bazei de cercetare pentru alte descoperiri majore ]n viitor, şi ar putea conduce la tratamente noi şi eficiente pentru caproape 55.000 de femei şi 370 de bărbaţi care sunt diagnosticaţi cu cancer de sân în Marea Britanie în fiecare an, au mai precizat autorii.
Concluziile studiului au fost publicate, joi, în jurnalul Oncogene.
