O nouă tehnologie care învaţă de la utilizator şi permite o mai bună compatibilitate între proteză şi zona amputată a fost dezvoltată de cercetători de la universitatea Aalto din Finlanda.
Persoanele care au avut un braţ amputat pot controla proteza robotică prin contractarea muşchilor rămaşi. Conexiunea în care o proteză detectează semnalele electrice produse de muşchi este cunoscută ca o interfaţă mioelectrică. Cele mai avansate proteze folosesc algoritmi de învăţare automată care ajută la interpretarea acestor semnale generate de utilizator. Cu toate acestea, astfel de conexiuni sunt adesea foarte sensibile la factori externi precum transpiraţia şi slăbesc în timp. Pentru a rezolva această problemă, comunitatea de cercetare a propus diverşi algoritmi care s-ar putea adapta mai bine la condiţii schimbătoare.
Faţă de sistemele existente în prezent, care necesită ajustări sau alte măsuri din partea utilizatorului, noul sistem este complet automatizat şi învaţă să se adapteze la noile condiţii.
„În acest sistem, utilizatorul şi proteza învaţă simultan unul de la celălalt. Acest lucru are potenţiale beneficii pentru îmbunătăţirea confortului şi robusteţii protezelor robotice“, spune Dennis Yeung, candidat postdoctoral la universitatea Aalto.
Rezultatele cercetării au fost testate cu succes într-un mediu virtual şi au fost comparate cu sistemele existente în prezent. Echipa de cercetare a testat apoi interfaţa pe o proteză de ultimă generaţie la Imperial College London, prin efectuarea unor teste utilizate pe scară largă de fizioterapeuţi pentru a evalua funcţia membrelor superioare.
În general, dispozitivele protetice sunt destul de scumpe. Îmbunătăţirea fiabilităţii acestor sisteme reduce riscurile financiare la cumpărarea protezelor, atât pentru persoanele fizice cât şi pentru instituţiile de sănătate publică.
Funcţionalitatea noului sistem a fost studiată prin teste controlate şi standardizate, dar nevoile utilizatorilor pot fi determinate cel mai bine prin studii clinice, spun specialiştii.
„Pentru îmbunătăţirile viitoare este foarte important să continuăm cooperarea cu centrele de îngrijire a sănătăţii şi cu utilizatorii de proteze“, a concluzionat Yeung.
Studiul a fost realizat în cooperare cu HUS (Helsinki University Hospital) şi Imperial College London, iar rezultatele au fost publicate în IEEE Transactions on Biomedical Engineering.
