România este codaşă în Uniunea Europeană în privinţa accesului pacienţilor la medicamente la medicamente noi. Ultimele rapoarte arată că, în medie, un nou medicament ajunge cel mai repede la pacienţii din Germania în 128 de zile, în comparaţie cu 918 zile în România, media europeană fiind de 517 zile. Exasperaţi de lentoarea autorităţilor din domeniul Sănătăţii din ţara noastră, mulţi pacienţi cu boli grave apelează la instanţe pentru a obţine acces la tratamentele de care, de multe ori, depinde chiar supravieţuirea lor. Luni, într-o conferinţă organizată de Alianţa Pacienţilor Cronici din România (APCR), au fost oferite date privind rata de succes a acestor procese în instanţele din ţară.
Potrivit preşedintelui APCR, Cezar Irimia, România este "pe contrasens" în Uniunea Europeană în privinţa accesului pacienţilor la servicii de diagnostic şi tratament.
"Din 2014 am început acest lucru şi am ajuns astăzi, ruşinos, la peste 500 de procese câştigate împotriva statului român pentru acces la medicaţie, pentru a le oferi o şansă pacienţilor din România. Mulţi dintre pacienţi au plecat în străinătate, se tratează în străinătate", a afirmat Cezar Irimia, citat de Agerpres.
Potrivit avocatului Dan Cimpoieru, rata de reuşită a proceselor intentate de pacienţi este de peste 95%.
"Agenţia [Naţională a] Medicamentului, în principiu, respectă termenul de 90 de zile, în schimb actualizarea listei de compensate întârzie. De ce întârzie? Dar noi constatăm efectul: neintroducerea unui medicament pe lista de compensate", a menţionat Dan Cimpoieru.
CAZURI DE PACIENŢI CARE AU OBŢINUT ACCES LA TRATAMENT ÎN INSTANŢĂ
360medical.ro a prezentat, într-un articol publicat în noiembrie 2o23, mai multe cazuri de soluţii pronunţate în ultimii ani la instanţe din ţară care au obligat Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) să acorde acces la mai multe tratamente noi în regim de compensare 100%.
Ultimul caz dintr-o lungă serie a fost relatat de site-ul alba24.ro, privind cazul unei paciente diagnosticate cu adenocarcinom gastric, care a obţinut în instanţă (Curtea de Apel Alba) dreptul la compensare 100% a tratamentului cu medicamentul nivolumab (denumire comercială Opdivo).
Pacienta a primit prescripţie de la medicul curant pentru tratament cu nivolumab în asociere cu chimioterapie, pe baza unui scor combinat pozitiv (CPS) de cel puţin 5, aşa cum este menţionat în indicaţia terapeutică a medicamentului din rezumatul caracteristicilor produsului (RCP) publicat de Agenţia Europeană a Medicamentului (EMA).
Cu toate acestea, medicamentul nefiind inclus în lista medicamentelor compensate din România, pacienta a plătit circa 5.000 euro lunar pentru a iniţia tratamentul înainte de a obţine decizia favorabilă a instanţei.
Un caz similar a fost judecat de Curtea de Apel Piteşti, care a emis în februarie 2023 o ordonanţă preşedinţială pentru o pacientă, obligând CNAS să ofere un regim de compensare 100% a medicamentului nivolumab. Ulterior, în 24 octombrie, curtea a pronunţat decizia de fond, obligând CNAS să includă în listă, în regim de compensare 100%, medicamentul menţionat.
Şi Curtea de Apel Oradea a dat o sentinţă identică în 2021, în cazul unei paciente, tot pentru compensarea tratamentului cu acelaşi medicament.
Astfel de cazuri nu sunt o noutate, o primă soluţie în instanţă privind compensarea 100% a tratamentului cu nivolumab fiind pronunţată în 2019.
Însă pe portalul instanţelor din România pot fi găsite decizii similare în cazul altor tratamente inovative. Astfel, Curtea de Apel Cluj a emis, în 30 octombrie 2023, o ordonanţă preşedinţială care obligă CNAS să asigure, pe bază de prescripţie medicală, medicamentul pembrolizumab pentru un pacient în regim de compensare 100%, până la soluţionarea dosarului.
“Obligă pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, să-i asigure reclamantului, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen, medicamentul pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuţie personală), până la soluţionarea definitivă a dosarului”, se arată în sentinţa Curţii de Apel Cluj.
Alte cazuri similare sunt în prezent pe rolul mai multor instanţe din ţară.
