Sistemul medical din România are nevoie de separarea sectorului public de cel privat şi de depolitizare, a declarat pentru 360medical.ro preşedintele Federaţiei Sindicale Hipocrat, Ion Cotojman.
Federaţia sindicală urmăreşte modificarea legii salarizării, a legii privind exercitarea profesiilor medicale, precum şi modificarea legii privind drepturile pacienţilor şi a modului de decontare a serviciilor medicale.
Şeful federaţiei sindicale mai consideră că este nevoie de o lege a malpraxisului care să aducă clarificări atât de aşteptate în multe situaţii.
Federaţia Sindicală Hipocrat este o organizaţie federativă din sectorul sanitar, al cărei scop este menţinerea unui dialog continuu cu autorităţile, în vederea atingerii obiectivelor sale.
Interviul complet cu Ion Cotojman, preşedintele Federaţiei Sindicale Hipocrat:
1. Care sunt nevoile pacienţilor în acest moment în România? Ce se face pentru protejarea lor?
Nevoia de bază a pacientului este o îngrijire medicală de calitate. Aceasta poate însemna un serviciu medical la standarde europene, o îngrijire potrivit nevoilor, acces rapid la tehnologii de ultimă generaţie, la tratamente inovative şi la profesionişti care să le ofere cele mai bune soluţii.
Una dintre marile probleme este distanţa – uneori şi de sute de kilometri – pe care un pacient este nevoit să o parcurgă pentru explorări paraclinice cum sunt ecografiile, radiografiile, investigaţii de bază în orice demers medical. Sistemul nu poate face faţă cererilor, infrastructura fiind cu mult depăşită.
Într-o lipsă cronică a unei reforme fundamentale, orizontul nu arată bine. În plus, dincolo de inovaţie, aparatură, proximitate şi tot ceea ce poate oferi o finanţare corespunzătoare şi politici de sănătate eficiente, pacientul aşteaptă empatie şi îşi doreşte comunicare cu personalul medical.
2. Care sunt revendicările pe care le aveţi în prezent pe ordinea de zi?
Dacă ar fi să reluăm cele enunţate mai sus, o finanţare corespunzătoare şi un pachet de politici care să genereze cu adevărat reforma ar fi pe lista de priorităţi.
Practic, vorbim despre o modificare a atât de complicatei Legi a Sănătăţii, cu care sistemul medical se luptă de la apariţie.
Ei i se adaugă modificarea legii salarizării, a legii privind exercitarea profesiilor medicale, modificarea legii privind drepturile pacienţilor şi a modului de decontare a serviciilor medicale.
Avem nevoie de o lege a malpraxisului care să aducă clarificări atât de aşteptate în multe situaţii.
Consider că este necesar să lucrăm la o separare a mediului public de cel privat, precum şi la o depolitizare a sistemului medical.
3. Ce presupune, în opinia dumneavoastră, un dialog social reuşit?
Prin definiţie, dialogul social include toate tipurile de negocieri, consultări sau simple schimburi de informaţii între reprezentanţi ai guvernului, angajatorilor şi lucrătorilor, cu privire la teme de interes comun din domeniul politicii economice şi sociale.
Este exact definiţia pe care ne-o oferă Organizaţia Internaţională a Muncii. Aşadar, un dialog social reuşit reprezintă respectarea înţelegerilor stabilite de către partenerii sociali. Nu trebuie să reflectăm foarte mult ca să de dăm seama că în România nu există dialog social.
Niciodată nu a funcţionat în deplinătatea lui şi nu am beneficiat de rezultatele unui demers eficient, dar în ultimii şapte ani, din 2012 încoace, dialogul social nu există. Se întâmplă să fie mimat, dar în realitate, nu există.
4. Care sunt obiectivele pe care aţi reuşit să le realizaţi în 2019?
Pentru că este la final din punct de vedere al timpului pe care îl mai avem la dispoziţie pentru a marca realizări majore şi pentru că suntem într-un context politic care nu avantajează dialogul, obiectivele anului sunt şi vor rămâne doar pe hârtie.
Practic, nu avem cu cine să discutăm în acest moment. Afirm cu tărie că, în acest an, niciun obiectiv major nu a fost îndeplinit.
Sigur că s-au produs ajustări, dar necesităţile fundamentale rămân doar discuţii de panou, cele în care pacientul este întotdeauna plasat în centrul sistemului de sănătate şi lăsat acolo singur, fără ca vreun factor de decizie sau autoritate competentă din domeniu să facă cu adevărat un pas spre el.
5. Ce modificări speraţi să aducă anul 2020 în ceea ce priveşte sistemul de sănătate românesc?
Nu am mari speranţe în ceea ce priveşte anul următor. În primul rând, sistemul de sănătate este unul complex, iar interesele sunt pe măsură.
Lor li se adaugă un context politic complicat. Avem două runde de alegeri în acelaşi an şi se vor promite multe, asta în timp ce toată lumea va fi concentrată pe obiectivele electorale.
Poate la finalul anului să avem creionată o majoritate care să îşi asume reformele atât de necesare în sistem, mai ales că vom avea câţiva ani lipsiţi de alegeri, numai buni pentru schimbări profunde.
