Numărul persoanelor expuse riscului de trahom, cea mai importantă cauza infecţioasă a orbirii, a scăzut de la 1,5 miliarde în 2002 la puţin peste 142 milioane în 2019, ceea ce reprezintă o reducere de 91%, a anunţat Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).
Noile date prezentate în cadrul celei de-a 22-a reuniuni a Alianţei OMS pentru Eliminarea Globală a Trahomului până în 2020 (GET2020) arată, de asemenea, că numărul persoanelor care necesită intervenţie chirurgicală pentru trichiază trahomatoasă - etapa târzie, orbitoare a trahomului - a scăzut de la 7,6 milioane în 2002 pânăla 2,5 milioane în 2019, o reducere de 68%.
"Eliminarea trahomului contribuie la sănătatea oculară şi la calitatea vieţii celor mai săraci şi mai dezavantajaţi oameni din întreaga lume şi, astfel, ne duce cu un pas mai aproape de atingerea sănătăţii universale", a declarat şi dr. Mwelecele Ntuli Malecela, Director al Departamentul de Control al Bolilor Tropice Neglijate al OMS .
Trahomul rămâne endemic în 44 de ţări şi orbeşte sau afectează vizual aproximativ 1,9 milioane de persoane din întreaga lume. Cartografierea trahomului a fost finalizată pentru a identifica măsurile de distribuţie şi de control şi anume: chirurgie pentru trichiază, antibiotice pentru a elimina infecţia, igienă facială şi ameliorarea mediului pentru a reduce transmisia.
Numai în 2018, au fost operate 146112 cazuri de trichiază şi aproape 90 de milioane de persoane au fost tratate cu antibiotice pentru trahom în 782 de zone din întreaga lume.
Din 2011, opt ţări au fost validate de OMS ca state care au eliminat trahomul dintre problemele de sănătate publică: Cambodgia, Ghana, Republica Islamică Iran, Republica Populară Democrată Laos, Mexic, Maroc, Nepal şi Oman. Adică cel puţin o ţară din fiecare regiune identificată de OMS ca endemică, ceea ce demonstrază eficienţa strategiei abordate.
Trahomul este o boală a ochiului cauzată de infecţia cu bacteria Chlamydia trachomatis. Transmiterea survine prin contactul cu secreţiile infecţioase din ochi şi nas, în special la copiii mici. Este, de asemenea, răspândită de muşte care au fost în contact cu ochii şi nasurile persoanelor infectate.
Sistemul imunitar poate şterge un singur episod de infecţie, dar în comunităţile endemice organismul este frecvent reinfectat. După ani de infecţie repetată, interiorul pleoapei poate deveni atât de grav afectat (cicatrizare conjunctivală traumatică) încât pleoapa se întoarce spre interior şi prin frecarea de globul ocular cauzează durere constantă şi intoleranţă la lumină. Aceasta şi alte modificări ale ochiului pot duce la cicatrizarea corneei. Lăsată netratată, această boală duce la opacitate ireversibilă, cauzând afectarea vizuală sau orbirea.
