O hartă a rezistenţei antimicrobiene la animalele din ţările cu venit scăzut sau mediu a fost publicată în jurnalul ”Science” de către cercetătorii conduşi de Thomas Van Boeckel, profesor asistent la ETH Zurich.
Lumea are parte de creşteri economice fără precedent în ţările cu venit scăzut sau mediu. Un număr tot mai mare de persoane din India, China, America Latină şi America au devenit mai bogate, iar acest lucru este reflectat în consumul de carne şi produse lactate. În Africa, consumul de carne a crescut cu mai mult de 50%, iar în Asia şi America Latină cu două treimi.
Pentru a satisface cererea, creşterea animalelor a fost intensificată, implicând o utilizare ridicată de antibmicrobiene.
Fermierii folosesc antimicrobiene pentru a trata şi a preveni infecţiile animalelor crescute în ferme, dar şi pentru a spori creşterea în greutate a acestora, îmbunătăţind astfel profitabilitatea.
Utilizarea excesivă şi aleatorie a antimicrobienelor are consecinţe serioase: proporţia de bacterii rezistente la antimicrobiene creşte rapid în lume, medicamentele îşi pierd eficienţa, cu consecinţe importante asupra sănătăţii animalelor şi a oamenilor.
Ţările cu venit scăzut sau mediu au capacităţi limitate de supraveghere pentru a urmări utilizarea antimicrobienelor şi rezistenţa în ferme. Utilizarea este de obicei mai puţin reglementată şi documentată, în comparaţie cu ţările bogate industrializate cu sisteme de supraveghere stabilite.
Cercetătorii au alcătuit o bază largă de date şi au descoperit unde şi în care specii de animale a apărut reistenţa pentru bacteriile comune Salmonella, E. Coli, campilobacter şi stafilococ.
Conform studiului, regiunile asociate cu rate ridicate de rezistenţă antimicrobiană în cazul animalelor au fost nord-estul Chinei, nort-estul Indiei, sudul Braziliei, Iran şi Turcia. În aceste ţări, bacteriile respective sunt acum rezistente la mai multe substanţe folosite atât în medicamentele pentru oameni, cât şi în cele pentru animale. O descoperire importantă a studuilui este că până acum, au apărut puţine puncte de rezistenţă în Africa, cu excepţia Nigeriei şi împrejurările Johannesburg-ului.
Cele mai ridicate rate de rezistenţă au fost asociate cu antimicrobienele folosite cel mai frecvent pentru animale: tetracicline, sulfonamide, peniciline şi chinolone. În anumite regiuni, aceşti compuşi şi-au pierdut eficenţa în tratarea infecţiilor aproape complet.
Cercetătorii au introdus un nou indice pentru a urmări evoluţia rezistenţei la mai multe medicamente: proporţia de medicamente testate în fiecare regiune cu rate de rezistenţă mai ridicate de 50%. Global, acest indice aproape s-a triplat pentru găini şi porci în ultimii 20 de ani. În prezent, o treime din medicamente eşuează în 50% din cazuri la găini şi un sfert din medicamente eşuează în 50% din cazuri la porci.
”Această tendinţă alarmantă arată că medicamentele folosite în ferme îşi pierd rapid eficienţa. Rezistenţa antimicrobiană este o problemă globală. Contează prea puţin eforturile considerabile de a o reduce într-o regiune din lume dacă aceasta creşte dramatic în alte regiuni”, a spus Van Boeckel, citat de sciencedaily.com.
Acest lucru va afecta sustenabilitatea industriei zootehnice şi sănătatea consumatorilor.
Cercetătorii au adunat mii de publicaţii, cât şi rapoarte veterinare din toată lumea. Au utilizat această bază de date pentru a forma hărţi ale rezistenţei antimicrobiene. Oricum, acestea nu acoperă întreaga zonă de cercetare; există lipsuri mari în particular în America de Sud, din caua lipsei de date disponibile public.
Oamenii de ştiinţă au creat o platformă web cu acces liber, resistancebank.org pentru a arăta descoperirile şi pentru a obţine date suplimentare legate de rezistenţa animalelor. De exemplu, veterinarii şi autorităţile pot încărca date legate de rezistenţa din regiunea lor.
Van Boeckel speră că oamenii de ştiinţă cu resurse mai limitate pentru care costurile de publicaţie din jurnalele academice ar fi o barieră vor fi capabili să îşi prezinte descoperirile şi să le fie recunoscută munca pe platformă. De asemenea, platforma ar putea ajuta la identificarea regiunilor cel mai afectate de rezistenţă pentru ca donatorii să poată finanţa intervenţii specifice.
