Un studiu realizat de Colegiul Medicilor din România (CMR), cu sprijinul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, din cadrul Universităţii Bucureşti a chestionat sindromul de burnout în rândul medicilor, iar rezultatele date publicităţii sunt îngrijorătoare atât pentru cei aflaţi în această situaţie, cât şi pentru pacienţii trataţi de un personal medical epuizat fizic şi psihic. ,,Este cel mai mare studiu din România care a chestionat peste 8000 de medici cu privire la burnout”, a explicat prof.dr. Daniel Coriu, preşedintele CMR în cadrul unei conferinţe de presă.
În România activează în momentul de faţă 55.622 de medici în sistemul medical, la o populaţie de 19 milioane de oameni, media ar fi de 2,9 medici la 1000 de români, în condiţiile în care media europeană este de 3-3,5 medici la 1000 de oameni.
Din studiul CMR a reieşit că 36% dintre medici suferă de sindrom burnout. 58% dintre respondenţi acuză epuizare fizică, aceştia fiind medici cu vârste sub 35% de ani. Ȋn funcţie de categoriile de vârstă, pentru cei peste 50 de ani, procentele sunt de 32% (medicii din categoria 50-64 de ani), respectiv 15% (pentru cei cu vârste de peste 65 de ani). Cu alte cuvinte, ȋnaintarea ȋn vârstă şi câştigarea de experienţă profesională reprezintă un factor de ameliorare pentru riscul de a dezvolta burnout.
Procentul medicilor femei care au de-a face cu burnout este semnificativ mai mare decât cel al bărbaţilor medici: 38% vs. 31%.
Studiul a chestionat şi zonele georgafice unde riscul de burnout este cel mai mare, astfel ȋn regiunile Bucureşti-Ilfov şi Sud-Vest Oltenia s-a ȋnregistrat 38% faţă de medie de regiunea Vest 32%. Există anumite specialităţi medicale cu riscul de burnout cel mai ridicat precum: Anestezie-Terapie Intensivă şi Medicină de Urgenţă, Oncologie şi Hematologie, Pediatrie, interne, Cardiologie, Gastroenterologie, Nefrologie, Neurologie, Pneumologie, Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică.
Potrivit prof. dr. Daniel Coriu, preşedintele CMR, cauzele burnout-ului în rândul medicilor sunt legate cerinţele ridicate, cum ar fi sarcinile excesive, presiunea timpului, încărcătura emoţională şi deciziile dificile, lipsa resurselor adecvate, relaţiile dificile cu pacienţii sau colegii, birocraţia excesivă şi lipsa recunoaşterii.
,,Problema este că munca medicului este foarte stresantă, ȋntr-un sistem incoerent, cu legislaţie stufoasă, cu schimbări frecvente, medicul trebuie să se pună la punct cu partea juridică prima dată şi apoi abia are timp şi de perfecţionarea ȋn domeniul medical, medicul nu mai are viaţă personală, nu mai are timp pentru el, când nu lucrează ȋn cabinet, se informează despre legislaţie, despre modificările din codul fiscal, se perfecţionează ȋn operare pe calculator şi, la sfârşit, se informează şi despre ultimele noutăţi medicale, este omniprezent şi pluri-potent”, a declarat un medic în cadrul studiului.
Burnout-ul poate avea consecinţe grave asupra sănătăţii fizice şi mentale a cadrelor medicale care pot avea simptome precum oboseală cronică, insomnie, depresie, anxietate, scăderea imunităţii, probleme digestive şi tulburări cognitive.
Dar burnoutul se răsfrânge şi asupra calităţii îngrijirii pacienţilor. Cadrele medicale afectate de burnout pot suferi de scăderea empatiei şi implicării în îngrijirea pacienţilor. Acest lucru poate avea un impact negativ asupra calităţii asistenţei medicale şi relaţiei medic-pacient.
Burnout-ul în rândul cadrelor medicale poate avea consecinţe grave asupra sistemului de sănătate. Absenteismul, fluctuaţia personalului, erorile medicale şi scăderea satisfacţiei profesionale pot afecta eficienţa şi calitatea serviciilor medicale.
Studiul a mai chestionat intenţia declarată de migraţie externă în rândul medicilor, dar şi motivele de migraţie a acestora, precum şi teama resimţită de un eventual proces de malpraxis.
