În România, personalul medical îşi poate desfăşura activitatea atât în sistemul public de sănătate, cât şi în cel privat. În practica medicală internaţională, acest sistem poate duce la încălcarea principiilor etice ale exercitării profesiei, prin atragerea pacienţilor în clinicile proprii profitând de funcţia ocupată în sistemul public de sănătate. În Statele Unite, sistemul de legi Stark interzice personalului medical să trimită pacienţii de la unităţile publice către cele private, atunci când un cadru medical profesează în ambele sisteme. În România, un astfel de sistem nu este încă în mod clar reglementat, însă un grup de parlamentari a propus o iniţiativă legislativă menită să interzică "îndrumarea" pacienţilor de către medici de la unităţile sanitare publice către propriile clinici private.
Proiectul de lege, care propune modificarea Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003 şi Legea privind reforma în domeniul sănătăţii nr. 95/2006, a fost înregistrat în luna martie 2024 la Camera Deputaţilor, fiind depus de 40 de deputaţi şi senatori.
"Personalul medical sau nemedical din unităţile sanitare publice nu are dreptul să supună pacientul niciunei forme de presiune sau condiţionare pentru a-l determina pe acesta să recurgă la servicii medicale în unităţi sanitare private", prevede proiectul de lege.
Nerespectarea acestei obligaţii constituie abatere disciplinară, potrivit documentului.
Proiectul mai prevede că în sistemul medical trebuie să asigure continuitatea îngrijirilor "exclusiv în interesul pacientului", prin colaborarea şi parteneriatul între unităţile medicale publice şi nepublice şi că, "după externare, pacienţii au dreptul la serviciile comunitare disponibile".
MOTIVAREA INIŢIATIVEI
Expunerea de motive a proiectului menţionează că uneori pacienţii din România care se adresează sistemului public de sănătate pentru o procedură medicală sunt "îndrumaţi de către medicul curant, la externare, spre sistemul medical privat pentru îngrijiri medicale, pentru controale sau evaluări post-operatorii sau post-procedurale", fiind invocate pretexte precum calitatea mai bună a actului medical, dotarea mai bună sau siguranţa pacientului.
Cu toate acestea, majoritatea spitalelor publice oferă asistenţă medicală ambulatorie, integrată pe verticală cu asistenţa spitalicească, tocmai pentru asigurarea continuităţii îngrijirii medicale după spitalizare, arată iniţiatorii proiectului.
"Pacientul este o persoană vulnerabilă, iar uneori relaţia cu medicul curant este una de dependenţă. Este lipsit de etică medicală folosirea acestei situaţii pentru îndrumarea pacientului către cabinetul privat, unde pacientul asigurat trebuie să plătească serviciile medicale disponibile şi la spitalul public, oferite în programul ambulatoriului de specialitate, de către acelaşi medic", menţionează expunerea de motive.
Potrivit documentului, doctrina juridică şi medicală internaţională prevede că sistemul de sănătate care permite personalului medical să îşi desfăşoare activităţile profesionale în unităţi sanitare publice şi private poate conduce la încălcarea principiilor fundamentale ale exercitării profesiei medicale, prin atragerea clientelei profitând de funcţia ocupată.
"Independenţa profesională a personalului medical şi nemedical care profesează în unităţi sanitare publice şi private poate fi afectată", precizează documentul.
Autorii proiectului menţionează legislaţia din SUA (sistemul de legi Stark) şi Marea Britanie, care interzic personalului medical să elibereze bilet de trimitere către unitatea sanitară privată la care lucrează sau impun obligaţii pentru a evita conflictele de interese.
Cu toate acestea, multe state din Uniunea Europeană permit medicilor din sistemul public de sănătate să lucreze şi în sistemul privat, existând şi unele avantaje, precum decongestionarea sistemului public de sănătate şi creşterea veniturilor personalului medical.
Iniţiatorii propunerii menţionează că această nouă reglementare este necesară tocmai "pentru a permite acestui sistem să funcţioneze eficient şi pentru a nu interveni în mod restrictiv şi intruziv în legislaţia medicală, cât şi pentru a preveni şi sancţiona în mod eficient un comportament imoral întâlnit în mod recurent în sistemul medical".
Proiectul a fost respins în Senat şi este în prezent în Comisii la Camera Deputaţilor, forul decizional în cazul acestui proiect legislativ.
