Inimile deteriorate ar putea fi reparate cu ajutorul unor mici „plasturi” aplicaţi pe muşchiul cardiac care sunt crescuţi în laborator, afirmă oamenii de ştiinţă. Insuficienţa cardiacă este principala cauză de deces la nivel mondial, dar în prezent există puţine modalităţi eficiente de a repara inimal odată ce acesta este afectată.
Cercetătorii germani care şi-au publicat cercetarea recent, în revista Nature, afirmă că această tehnologie ar putea oferi noi speranţe milioanelor de persoane cu insuficienţă cardiacă avansată, ale căror opţiuni de tratament sunt limitate în prezent.
Pe baza rezultatelor iniţiale ale unui mic studiu pe oameni şi a testelor promiţătoare pe maimuţe, plasturii par să susţină în siguranţă pomparea inimii.
Cu toate acestea, potenţialul pe termen lung al tratamentului este încă necunoscut, un studiu clinic pe 15 pacienţi fiind încă în desfăşurare.
Plasturii sunt obţinuţi din celulele stem ale unei alte persoane - celule speciale care pot fi transformate în orice număr de tipuri diferite de celule - şi transformate în celule musculare cardiace.
Ţesutul cardiac crescut în laborator poate fi apoi grefat pe inimile pacienţilor pentru a le ajuta să se repare.
Este un fel de „implantare de muşchi tânăr”, spune autorul studiului, Ingo Kutschka, de la Centrul Medical Universitar Goettingen.
Se face o mică incizie în piept şi plasturele de 9 pe 4 cm este cusut pe suprafaţa inimii.
„Este complicat, deoarece ţesuturile sunt moi şi trebuie să avem grijă să rămână în formă”, spune el.
Micul plasture este ataşat la inimile care bat pentru a le ajuta să se repare. Credit: Spitalul Universitar Schleswig-Holstein, 29 ianuarie 2025
Au fost obţinute rezultate încurajatoare când au testat plasturii la primate şi pe un pacient uman.
Femeia în vârstă de 46 de ani a suferit un infarct miocardic (atac de cord) în 2016, apoi a dezvoltat insuficienţă cardiacă care s-a agravat constant. În 2021, după ce au fost încercate toate tratamentele posibile, femeia a ales să primească un plasture cardiac.
Cercetătorii spun că starea ei a fost stabilă şi că implantul nu a avut niciun efect secundar, înainte de a beneficia de un transplant de inimă trei luni mai târziu.
Plasturele a fost capabil „să se adapteze, să crească, să se maturizeze şi să înceapă să susţină inima bolnavă”, a explicat autorul principal, profesorul Wolfram-Hubertus Zimmermann.
Cazul arată că muşchiul nou poate fi adăugat inimilor care cedează „fără probleme de siguranţă, cum ar fi tumorile şi aritmia (ritm cardiac neregulat)”, a adăugat el.
Conform cercetătorilor, plasturele de muşchi cardiac modificat trebuie să supravieţuiască în pacient şi să se dezvolte timp de mai multe luni, astfel încât nu estet util, în prezent, pentru persoanele care au nevoie de îngrijire de urgenţă.
În cadrul testelor efectuate pe maimuţe, echipa de cercetare a constatat că plasturii erau buni la contracţia, consolidarea şi îngroşarea peretelui inimii, ceea ce a îmbunătăţit pomparea întregii inimi..
Insuficienţa cardiacă este principala cauză de deces la nivel mondial, însă există puţine modalităţi eficiente de a repara inimal odată ce acesta este afectată.
Afecţiunea face ca şi cele mai simple sarcini zilnice, cum ar fi urcatul scărilor sau îmbrăcatul, să fie epuizante.
Dispozitivele cardiace pot fi costisitoare şi vin la pachet cu complicaţii, iar transplantul de inimă - deşi este cea mai bună soluţie - este rareori o opţiune.
Prof. Zimmermann spune: „99% dintre pacienţii cu insuficienţă cardiacă nu vor primi o inimă nouă”.
Cercetătorii mai au multe de învăţat din actualul studiu pe oameni şi planifică o urmărire pe termen lung a 15 pacienţi pentru a afla mai multe despre sănătatea celor care trăiesc cu plasturii timp de mai mulţi ani.
Prof. James Leiper, director de cercetare la organizaţia caritabilă Fundaţia Britanică a Inimii spune că primele rezultate sunt „promiţătoare”, dar că sunt necesare studii pe un număr mai mare de pacienţi „pentru a determina eficacitatea plasturelui cardiac la om”.
„Dacă acestea sunt pozitive, ar putea ajuta la inaugurarea unei noi ere a tratamentului insuficienţei cardiace”, a precizat el.
Încercările anterioare de a injecta celule de muşchi cardiac în inimile bolnavilor au avut rezultate mixte.
Plasturii cardiaci „de pe raft” precum cei utilizaţi în acest studiu - fabricaţi din milioane de celule stem umane şi transformaţi în muşchi cardiac funcţional - sunt consideraţi a fi o opţiune mai puţin periculoasă, deşi pacienţii ar trebui să ia medicamente puternice pentru a preveni respingerea acestuia de către organism.
S-a încercat utilizarea propriilor celule stem ale pacientului pentru a dezvolta ţesut cardiac, dar acest proces durează foarte mult timp, iar studiile anterioare care au folosit aceste grefe nu au fost încurajatoare până acum.
