Multe tulburări neurologice sunt direct legate de afectarea sau deteriorarea anumitor regiuni ale creierului. De exemplu, afazia - o tulburare caracterizată prin afectarea abilităţilor lingvistice - este adesea cauzată de probleme în zona lui Broca, care este o regiune a creierului implicată în producerea vorbirii. Cercetătorii propun acum Electroencefalografia (EEG) ca alternativă mai accesibilă la imagistica prin rezonanţă magnetică funcţională (RMNf) pentru ghidarea stimulării transcraniene cu curent continuu (tDCS) în tratamentul afaziei.
Afazia şi disfazia reprezintă simptome neurologice care descriu o tulburare de limbaj din seria disfuncţiilor corticale cerebrale (ale scoarţei creierului). Tulburările de vorbire pot afecta capacitatea unei persoane de a comunica. Mai exact, poate perturba vorbirea, precum şi modul în care o persoană scrie şi înţelege atât limba vorbită, cât şi cea scrisă. Afazia apare de obicei brusc, după un AVC sau traumatism la nivelul capului, sau poate fi cauzată treptat de o tumoră cerebrală care creşte lent, sau de o boală care provoacă leziuni progresive, permanente (degenerative).
Deşi terapiile disponibile pentru afazie sunt destul de limitate, oamenii de ştiinţă au raportat îmbunătăţiri funcţionale la pacienţii care utilizează stimularea transcraniană cu curent continuu (tDCS).
Pe scurt, tDCS presupune aplicarea unui curent electric redus la nivelul scalpului pentru a modula activitatea neuronală, cu scopul de a îmbunătăţi sau de a suprima anumite funcţii cerebrale.
În prezent, imagistica prin rezonanţă magnetică funcţională (RMNf) este cel mai puternic instrument disponibil pentru localizarea zonelor funcţionale din creierul pacientului. Cu toate acestea, RMNf necesită presupune costuri mari şi specialişti, ceea ce face ca această abordare să fie nepractică pentru aplicaţiile clinice de rutină.
Dar dacă ar exista o modalitate mai accesibilă de a identifica regiuni funcţionale specifice ale creierului, cum ar fi zona lui Broca?
Într-un studiu, recent publicat în revista NeuroImage, o echipă de cercetare de la Institute pentru Ştiinţă din Tokyo (Science Tokyo), Japonia, a explorat potenţialul electroencefalografiei (EEG) ca instrument de ghidare a tDCS.
Echipa a constatat o concordanţă de 80% între EEG şi RMNf în identificarea regiunilor cerebrale activate în timpul sarcinilor lingvistice. În plus, tDCS ghidată de EEG a îmbunătăţit viteza de numire a imaginilor la participanţi, indicând potenţialul său ca terapie inovatoare în tulburările de limbaj.
„EEG măsoară activitatea neuronilor sub formă de potenţiale electrice pe scalp şi are avantajele de a fi relativ ieftină şi portabilă. Dacă dezavantajul rezoluţiei spaţiale scăzute este depăşit, EEG poate oferi astfel o alternativă promiţătoare la RMNf pentru determinarea locurilor de aplicare a tDCS”, explică profesorul Natsue Yoshimura, conducătorul studiului.
Pentru a testa această ipoteză, echipa de cercetare a efectuat două experimente separate. În primul, au obţinut date EEG şi RMNf de la 21 de participanţi sănătoşi în timp ce aceştia îndeplineau sarcini de numire a imaginilor. În cadrul acestor sarcini, participanţii trebuiau să spună numele obiectului prezentat într-o fotografie cât mai repede posibil. Cercetătorii au comparat apoi zonele activate ale creierului identificate pe baza măsurătorilor EEG sau RMNf. În mod interesant, ei au constatat o concordanţă remarcabilă de 80% între ambele metode, susţinând ipoteza de lucru.
În cel de-al doilea experiment, cercetătorii au analizat dacă tDCS aplicat zonelor funcţionale identificate prin EEG ar putea îmbunătăţi performanţa în sarcinile de numire a imaginilor în rândul a 15 participanţi sănătoşi. Comparativ cu abordarea standard, în care tDCS este aplicată direct în zona Broca, determinată prin luarea în considerare a poziţiei geometrice convenţionale, tDCS ghidată de EEG a condus la o îmbunătăţire semnificativă a vitezei de numire a imaginilor.
Împreună, aceste constatări nu numai că vin să confirme ipoteza echipei, dar subliniază şi potenţialul semnificativ al EEG în îmbunătăţirea funcţiilor lingvistice, ceea ce poate contribui la îmbunătăţirea procesului de reabilitare pentru afazie.
„Studiul nostru oferă prima indicaţie că tDCS ghidată de EEG, având în vedere diferenţele individuale semnificative în activitatea creierului, are potenţialul de a fi mai eficientă în îmbunătăţirea funcţiei lingvistice decât metodele convenţionale tDCS care vizează zona lui Broca la persoanele cu afazie. Rezultatele sugerează, de asemenea, că analiza bazată pe EEG poate fi eficientă pentru identificarea zonelor cerebrale relevante pentru sarcini cognitive specifice”, concluzionează prof. Yoshimura.
Cercetorii speră că, progresele continue în acest domeniu vor conduce la strategii terapeutice eficiente pentru persoanele afectate de afazie.
Foto articol: ROI şi poziţiile senzorilor EEG în raport cu ROI. Credit: NeuroImage (2025)
