Un nou sistem de administrare a medicamentelor s-a dovedit promiţător pentru tratarea unei forme rare şi agresive de cancer, care afectează femeile însărcinate şi proaspetele mame, şi are potenţial şi pentru alte tipuri de cancer.
Oamenii de ştiinţă, specialişti în nanomedicină de la Universitatea de Stat din Oregon (OSU), au găsit o modalitate pentru a se asigura că medicamentul utilizat pentru combaterea unui cancer rar şi agresiv ajunge la celulele tumorale fără a afecta ţesutul sănătos.
Rezultatele studiului privind coriocarcinomul, un cancer cu creştere rapidă care apare în uter, fiind o tumora maligna a trofoblastului fetal (o componenta a placentei) cu punct de plecare tesutul epitelial, au fost publicate în revista Small Science.
În Statele Unite acest tip de cancer apare la o rată de aproximativ patru cazuri la 100.000 de sarcini.
Începând de obicei din uter, coriocarcinomul se dezvoltă din celule care făceau parte din placentă. Poate apărea după o pierdere de sarcină, un avort sau o sarcină ectopică, una în care un ovul fertilizat se implantează în altă parte decât în mucoasa uterină.
De asemenea, poate apărea în urma unei sarcini molare (nu se formează niciun embrion, iar ţesutul placentar creşte anormal) şi chiar în urma unei sarcini la termen.
Cercetătorii au conceputacum un tip de nanotransportor medicamentos cunoscut sub numele de polimersom pentru a viza în mod specific o proteină din celulele coriocarcinomului.
Polimersomii sunt sfere goale, versiuni sintetice ale lipozomilor, saculeţi pe bază de lipide (grăsimi) care se găsesc în toate celulele vii. Proteina vizată de cercetători este transportorul nucleozidic echilibrativ-1, abreviat de obicei ENT-1, care este important pentru o serie de procese celulare, printre care sinteza ADN şi ARN.
În plus faţă de faptul că este abundent în celulele coriocarcinomului, ENT-1 se găseşte în creier, inimă, ficat şi alte ţesuturi din organism.
Testele pe modele de şoareci au confirmat că ataşarea guanozinei, o componentă de bază a ARN, la polimersom a permis acestuia să livreze mai mult metotrexat, medicament de chimioterapie, direct la celulele tumorale.
„Având în vedere rolul MTX ca tratament de bază pentru coriocarcinom, obiectivul critic acum este de a spori eficacitatea acestuia, inclusiv timpi de răspuns mai rapizi, minimizând simultan efectele secundare”, a declarat Olena Taratula, cercetător şi profesor asociat la Colegiul de Farmacie al OSU, într-un comunicat.
Metotrexatul sau MTX, un medicament obişnuit împotriva cancerului, acţionează interferând cu capacitatea celulelor de a utiliza acidul folic, esenţial pentru producerea ADN-ului şi ARN-ului. Prin blocarea unei anumite enzime, MTX împiedică replicarea celulelor canceroase care, altfel, se divid rapid.
Simptomele comune ale coriocarcinomului sunt durerile pelvine şi sângerările vaginale neregulate. Cancerul se poate răspândi rapid prin fluxul sanguin către alte părţi ale corpului, inclusiv oase, tractul gastrointestinal, sâni, rinichi, ficat, plămâni, ganglioni limfatici şi creier.
„Coriocarcinomul apare la persoane care au fost recent însărcinate, şi acestea au adesea familii tinere, aşa că trebuie să expediem obţinerea diagnosticului şi a tratamentului pentru ele”, a declarat Maureen Baldwin, medic specialist ăn obstetrică şi ginecologie la OHSU (Universitatea de Ştiinţe şi Sănătate din Oregon/Oregon Health & Science University).
Majoritatea cazurilor, mai ales dacă sunt depistate la timp, sunt vindecabile, cu o rată de supravieţuire de cinci ani de aproximativ 87%.
„Dar MTX are o specificitate tumorală slabă în aplicaţiile standard şi poate provoca efecte secundare cum ar fi toxicitatea hepatică şi renală”, a indicat prof. Taratula. „De aceea, avem nevoie de o nanoplatformă special concepută care să asigure administrarea şi eliberarea precisă a medicamentului direct în tumori”.
În modelul de şoarece, abordarea a redus dimensiunea tumorii cu 95%, funcţionând de aproximativ şase ori mai bine decât purtătorii de medicamente fără ţintă precisă.
Rezultatul este un tratament mai eficient asociat cu efecte secundare mai puţine sau mai puţin severe, iar cu cercetări suplimentare, aceeaşi abordare ar putea fi aplicată pentru tratarea altor tipuri de cancer, a precizat prof. Taratula.
Sprijinul financiar pentru studiu a venit de la Colegiul de Farmacie OSU, Şcoala de Medicină OHSU, Institutele Naţionale de Sănătate şi Institutul Naţional Eunice Kennedy Shriver pentru Sănătat a Copilului şi Dezvoltare Umană, din Statele Unite.
Foto articol: Reprezentarea unui polimersom cu încărcătura sa de metotrexat. Ilustraţie de Parinaz Ghanbari, OSHU, 6 februarie 2025.
