La nivel mondial, chimioterapia cancerului este legată de durerea nervoasă periferică severă persistentă (neuropatie) pentru aproximativ 4 din 10 pacienţi trataţi cu aceste medicamente, sugerează o analiză a datelor dovezilor disponibile, publicată miercuri în jurnalul cu acces liber Regional Anesthesia & Pain Medicine.
În ciuda variaţiilor regionale ample, medicamentele pe bază de platină, taxanii şi cancerul pulmonar par să fie asociate cu cele mai mari rate de neuropatie dureroasă persistentă, care durează cel puţin 3 luni, sugerează constatările, ceea ce i-a determinat pe cercetători să solicite abordări personalizate pentru ameliorarea durerii.
Medicamentele utilizate pentru tratarea cancerului deteriorează celulele şi ţesuturile sănătoase, inclusiv sistemul nervos. Efectele se pot manifesta prin tulburări de mişcare, cum ar fi pierderea echilibrului sau a coordonării, şi tulburări senzoriale, cum ar fi pierderea senzaţiei; amorţeală, furnicături sau o senzaţie de arsură pe piele.
Mai mulţi factori influenţează frecvenţa şi severitatea durerii neuropatice periferice cronice, inclusiv tipul şi doza de chimioterapie, neuropatia preexistentă şi utilizarea altor medicamente care pot afecta sistemul nervos, explică cercetătorii.
Se crede că această afecţiune este cauzată de deteriorarea directă a celulelor nervoase periferice, care perturbă sau reface căile normale de semnalizare nervoasă, rezultând o durere persistentă, adaugă ei.
Stimulaţi de numărul tot mai mare de supravieţuitori ai cancerului şi de tratamentul tot mai agresiv al bolii, cercetătorii şi-au propus să evalueze prevalenţa globală a neuropatiei periferice dureroase cronice legate de chimioterapie.
Ei au analizat bazele de date de cercetare pentru studii relevante publicate între 2000 şi 2024, concentrându-se asupra factorilor sociodemografici, clinici şi metodologici (designul studiului, sursa de finanţare, de exemplu) potenţial influenţi.
În total, ei au reunit rezultatele a 77 de studii eligibile, implicând 10.962 de participanţi din 28 de ţări, toţi având neuropatie periferică care a fost asociată cu tratamentul medicamentos pentru cancer. La 4.545 dintre aceşti participanţi, aceasta a fost dureroasă şi persistentă, cu o durată de cel puţin 3 luni.
Cele mai multe studii au fost efectuate în Statele Unite (13) şi Japonia (10), iar aproape jumătate au fost studii prospective observaţionale.
Cancerele care au apărut cel mai des au fost cele de intestin/colorectale (25; 33%) şi de sân (17; 22%), în timp ce cea mai mare proporţie de studii s-a concentrat pe pacienţii trataţi fie cu agenţi pe bază de platină (13; 17%), fie cu taxani (11; puţin peste 14%), fie cu ambele (6; 8%), fie cu combinaţia FOLFOX de acid folinic plus 5-fluorouracil plus oxalplatină (5; 6,5%).
Analiza datelor grupate ale rezultatelor studiului a arătat că prevalenţa generală a neuropatiei periferice dureroase persistente a fost puţin peste 41%.
Când a fost stratificată în continuare, analiza a indicat că cea mai mare prevalenţă a fost în rândul pacienţilor trataţi cu agenţi pe bază de platină (40,5%) şi taxani (puţin peste 38%). Prevalenţa a fost cea mai scăzută în rândul celor trataţi cu combinaţia FOLFOX (16,5%).
Prevalenţa a fost, de asemenea, cea mai ridicată în rândul celor cu cancer pulmonar primar (puţin peste 62%), posibil din cauza complexităţii tratamentului pentru această boală, sugerează cercetătorii. Prevalenţa a fost cea mai scăzută în rândul celor cu cancer ovarian primar (31,5%) şi limfom (36%).
Atunci când au fost stratificate în funcţie de continent, studiile privind pacienţii din Asia au raportat cea mai mare prevalenţă a neuropatiei dureroase persistente (46,5%), în timp ce studiile privind pacienţii din Europa au raportat cea mai scăzută rată (36%). Ratele de prevalenţă au fost similare atât la bărbaţi, cât şi la femei.
Cercetătorii subliniază faptul că designul şi metodologia studiilor incluse au diferit substanţial, şi certitudinea generală a dovezilor a fost considerată a fi scăzută.
„Înţelegerea prevalenţei şi a predictorilor neuropatiei cronice dureroase (neuropatie periferică indusă de chimioterapie) este esenţială pentru promovarea diagnosticului precoce şi dezvoltarea de strategii de tratament personalizate", scriu ei.
„Constatările subliniază faptul că (neuropatia periferică indusă de chimioterapie) dureroasă cronică reprezintă o provocare de sănătate globală substanţială, afectând mai mult de 40% dintre cei diagnosticaţi”.
Variabilitatea largă a ratelor de prevalenţă în diferite ţări, continente, regimuri de chimioterapie şi istoricul cancerului primar subliniază necesitatea unor strategii adaptate pentru a aborda această afecţiune debilitantă, au subliniat cercetătorii.
„Studiile viitoare ar trebui să se concentreze pe elucidarea mecanismelor care stau la baza acestor disparităţi şi pe dezvoltarea de intervenţii care pot reduce povara dureroasă cronică (neuropatia periferică indusă de chimioterapie) la nivel global”, au concluzionat ei.
Studiul a fost publicat joi în revista medicală Regional Anesthesia & Pain Medicine.
