Legătură între bolile gingiilor şi afecţiunile sistemice, identificată de cercetători. Într-un studiu care ar putea remodela abordările convenţionale privind sănătatea parodontală şi sistemică, oamenii de ştiinţă au anunţat luni că au descoperit modul în care o bacterie responsabilă de parodontită se sustrage sistemului imunitar, persistă în ţesutul inflamat şi contribuie la alte boli.
Parodontita este o infecţie severă a gingiilor cauzată de o igienă orală deficitară, care duce la acumularea plăcii bacteriene şi a tartrului, care inflamează gingiile. Dacă nu este tratată, poate provoca recesiune gingivală şi pierderea dinţilor. În stadiul incipient, se numeşte gingivită, dar dacă evoluează spre parodontită, poate deveni legată de alte afecţiuni precum bolile de inimă, diabetul, Alzheimer şi anumite tipuri de cancer.
Potrivit Institutului Naţional de Cercetări Dentare şi Craniofaciale, aproximativ 42,2% dintre adulţii în vârstă de 30 de ani şi peste din Statele Unite suferă de o formă de parodontită, 7,8% dintre aceştia confruntându-se cu parodontită severă. La nivel mondial, prevalenţa bolilor parodontale variază, afectând aproximativ 20-50% din populaţie, conform Centrului Naţional pentru Informaţii Biotehnologice.
Într-un studiu inovator al Universităţii Ebraice din Ierusalim, condus de profesorul Gabriel Nussbaum, cercetătorii au arătat cum Porphyromonas gingivalis (P. gingivalis) utilizează o proteină CD47 pentru a suprima răspunsurile imune, permiţându-i să persiste în ţesuturile inflamate şi să contribuie potenţial la alte boli. CD47, cunoscut ca un semnal „nu mă mânca” în celulele canceroase, împiedică sistemul imunitar să atace bacteria.
În plus, P. gingivalis induce producerea de trombospondină-1 (TSP-1), o proteină care suprimă în continuare răspunsurile imunitare, în special prin inhibarea activităţii neutrofilelor.
Această strategie dublă de evaziune imunitară permite bacteriei să persiste în ţesutul gingival inflamat, contribuind la boala parodontală cronică şi la creşterea riscului de boli sistemice.
„Descoperirile noastre sugerează că P. gingivalis utilizează CD47 pentru a deturna căile de semnalizare imună, dezactivând efectiv capacitatea gazdei de a elimina infecţia”, a declarat într-un comunicat prof. Nussbaum.
Potrivit cercetătorului, acest mecanism ajută la explicarea de ce această bacterie prosperă în medii inflamatorii, ducând la parodontită cronică şi contribuind potenţial la alte boli sistemice.
Descoperirea sugerează că ţintirea CD47 sau a trombospondinei-1 ar putea spori funcţia imună şi ar putea oferi noi strategii pentru tratarea bolii parodontale şi atenuarea afecţiunilor asociate acesteia.
Experimentele care utilizează modele in vitro şi in vivo au arătat că blocarea CD47 sau TSP-1 a îmbunătăţit semnificativ eliminarea bacteriilor de către sistemul imunitar. Şoarecii lipsiţi de CD47 au fost capabili să elimine P. gingivalis mai eficient, sugerând că ţintirea acestei căi de evaziune imună ar putea fi o strategie promiţătoare pentru tratarea parodontitei.
Studiul a fost publicat recent în jurnalul ştiinţific PNAS.
„Tratamentele parodontale actuale se concentrează pe reducerea mecanică a încărcăturii bacteriene, dar înţelegerea modului în care aceste bacterii evadează răspunsurile imune deschide noi posibilităţi terapeutice”, a adăugat prof. Nussbaum.
Aplicaţiile potenţiale ale acestei cercetări sunt de mare anvergură. Pentru sănătatea parodontală, ţintirea CD47 sau TSP-1 ar putea conduce la noi tratamente care îmbunătăţesc funcţia imunitară şi eliminarea bacteriilor, oferind alternative la metodele actuale.
Având în vedere legăturile dintre parodontită şi afecţiuni sistemice precum bolile cardiovasculare şi Alzheimer, această abordare ar putea contribui, de asemenea, la reducerea riscului acestor boli.
În plus, identificarea CD47 şi TSP-1 ca actori-cheie în evitarea imunităţii ar putea deschide calea pentru dezvoltarea de terapii de modulare a imunităţii, nu numai pentru parodontită, ci şi pentru alte infecţii cronice care implică suprimarea imunităţii.
