În Brazilia au fost înregistrate, în luna iulie, primele decese din lume, cauzate de virusul Oropouche (OROV), o boală puţin cunoscută care se răspândeşte prin înţepăturile unor musculiţe şi ţânţari infectaţi. Acum, primul caz confirmat şi documentat ştiinţific de transmitere verticală, de la mama gravidă la făt, a virusului Oropouche, cunoscut popular şi ca „febra leneşului”, după animalul purtător, a fost raportat de o echipă amplă de 23 de cercetători din opt instituţii distincte din Brazilia.
Brazilia a înregistrat recent o creştere alarmantă a cazurilor de febra leneşului, o boală arbovirală emergentă cauzată de virusul Oropouche, care a stârnit preocupări privind sănătatea publică din cauza primelor rapoarte confirmate de decese şi transmitere verticală.
În această ţară au fost înregistrate primele decese din lume, cauzate de Oropouche, o boală puţin cunoscută care se răspândeşte prin înţepăturile unor musculiţe şi ţânţari infectaţi.
Această situaţie aminteşte de epidemia de virus Zika din 2015-16, care a fost marcată de transmisii verticale care au dus la cazuri grave de microcefalie şi alte malformaţii congenitale, subliniind nevoia crucială de supraveghere vigilentă şi răspuns rapid.
Organizaţia Panamericană a Sănătăţii (OPS) a emis, în luna august 2024, o alertă epidemiologică pentru riscul de infectare cu virusul Oropouche (OROV), o infecţie virală tropicală rară răspândită de ţânţari şi musculiţe care se hrănesc cu sânge şi care poate infecta oamenii.
Infecţiile cu OROV au fost detectate în zone anterior neendemice din cinci regiuni braziliene. Extinderea în regiuni neafectate anterior implică noi variante de virus, apărute în urma mutaţiilor genetice.
OPS a declarat că peste 7.700 de cazuri de virus Oropouche au fost detectate anul acesta în cinci ţări: Brazilia, Bolivia, Peru, Cuba şi Columbia.
Într-un articol, publicat recent în revista New England Journal of Medicine - NEJM, cercetătorii au raportat cazuri din zone braziliene în care OROV nu a fost prezent până acum.
Investigaţiile ulterioare au identificat cel puţin 171 de cazuri.
Cel mai semnificativ a fost al unei femei de 40 de ani, însărcinată în 7 luni şi jumătate (30 de săptămâni), care acuza febră, frisoane, dureri musculare şi cefalee severă. Îngrijirea prenatală de rutină a identificat anterior diabetul gestaţional, tratat cu metformin.
În următoarele săptămâni, evaluările medicale au evidenţiat sângerări vaginale uşoare şi secreţii întunecate, ecografia indicând macrosomia fetală.
Ssimptomele continue şi scăderea mişcărilor fetale au dus la confirmarea decesului fătului, câteva zile mai târziu.
Diagnosticul molecular a confirmat infecţia acută cu OROV, excluzând virusurile dengue, Zika, chikungunya şi Mayaro.
Eşantionarea minim invazivă a ţesuturilor copilului născut mort a evidenţiat prezenţa ARN OROV în mai multe ţesuturi, stabilind transmiterea verticală.
Analiza filogenetică utilizând inferenţa de maximă verosimilitate a poziţionat virusul în cadrul liniei OROVBR-2019-2024, în concordanţă cu tulpinile din focarul evidenţiat în regiunile braziliene.
Aceste constatări leagă direct naşterea unui copil decedat de răspândirea OROV, subliniind riscurile potenţiale ale virusului în timpul sarcinii.
Raportul trage un semnal de alarmă pentru ca furnizorii de asistenţă medicală să ia în considerare infecţia cu OROV la femeile gravide care prezintă febră şi simptome conexe în regiunile endemice sau emergente.
Cercetarea a fost publicată în numărul din noiembrie al revistei The Lancet.
OROV, un arbovirus zoonotic, a fost izolat pentru prima dată din sângele unui lucrător cu febră mare din industria cărbunelui, în 1955, pe insula Trinidad din Caraibe. Focarele au apărut de obicei la sud de Amazon, şi au fost izolate în cadrul satelor amazoniene.
Virusul se transmite mai ales prin înţepăturile unor musculiţe (din mai multe familii de Diptera nematocerene), deşi poate fi răspândit şi prin intermediul ţânţarilor.
Acesta provoacă simptome similare cu denga, cum ar fi febră, dureri musculare, rigiditate articulară, dureri de cap, vărsături, greaţă, frisoane sau sensibilitate la lumină, potrivit Centrelor americane pentru controlul şi prevenirea bolilor (CDC) din Statele Unite.
Cazurile severe pot duce la complicaţii care pun viaţa în pericol, cum ar fi meningita.
Potrivit CDC, simptomele infecţiei virale Oropouche încep de obicei la patru până la opt zile după ce o persoană a fost muşcată de insectele sau ţânţarii infectaţi. Simptomele durează de obicei între trei şi şase zile, a precizat agenţia americană de sănătate.
Nu există tratamente sau vaccinuri specifice pentru acest virus.
CDC a informat în luna iulie „despre posibile cazuri de transmitere a virusului Oropouche de la mamă la copil, la gravide”
În acest sens, CDC a transmis că lucrează împreună cu OPS şi alţi parteneri internaţionali pentru a afla mai multe despre riscurile potenţiale ale virusului Oropouche în timpul sarcinii.
Recenta cercetare confirmă suspiciunile, fiind primul caz documentat de transmitere verticală a virusului Oropouche, la gravide, de la mamă la făt, care a dus la decesul fătului.
„Febra leneşului” a ajuns şi în Europa, însă experţii spun că virusul nu reprezintă un pericol pentru populaţie
În Europa, a fost semnalat primul caz de febra Oropouche în luna iunie, fiind diagnosticat la un bărbat din Italia care avea antecedente de călătorie în regiunea tropicală a Caraibelor.
Experţii italieni care au izolat virusul în laborator pentru dezvoltarea de teste de diagnostic specifice au dat asigurări cu privire la riscurile potenţiale de transmitere a virusului; deşi insecte din specia culicoides sunt prezente în Italia vectorul (insecte/ţânţari) specific al acestui virus (Culicoides Paranensis) nu este prezent în Europa ci doar în America de Sud şi Centrală.
