Două studii clinice au confirmat suspiciunile asupra unui tratament inovator pentru o afecţiune neurologică rară, care apare de obicei în copilărie, că acesta poate creşte şi riscul de cancer.
Studiile de fază 2/3 privind eficacitatea şi siguranţa unei terapii genice pentru adrenoleucodistrofie cerebrală, autorizată de Administraţia americană pentru alimente şi medicamente (FDA), au ajuns la concluzia că acesta prezintă un risc semnificativ de apariţie a unei afecţiuni cancerigene - sindromul mielodisplazic (SMD).
În urma tratamentului, şase din cei 67 de pacienţi care au participat la cele două studii clinice recente au dezvoltat sindrom mielodisplazic, iar un alt pacient a dezvoltat leucemie. Analiza ulterioară a celulelor biopsiate a evidenţiat o varietate de inserţii genetice care au contribuit probabil la apariţia acestor afecţiuni.
Adrenoleucodistrofia cerebrală (CALD) este rezultatul unei mutaţii în genaABCD1 de pe cromozomul X, care compromite capacitatea organismului de a descompune acizii graşi cu lanţ foarte lung, determinând acumularea acestora în zone precum sistemul nervos.
Consecinţele pot fi devastatoare, distrugând învelişul protector care înconjoară axonii nervilor şi ducând treptat la un declin al abilităţilor cognitive şi al funcţiilor motorii. Dacă nu este tratată, afecţiunea poate fi fatală.
„Adrenoleucodistrofia cerebrală este o boală devastatoare a creierului care apare la copiii în plină dezvoltare”, spune dr. Florian Eichler, directorul Clinicii de Leucodistrofie din cadrul Departamentului de Neurologie de la spitalul Massachusetts General, primul autor al articolului privind rezultatele pe termen lung, şi profesor de neurologie la facultatea de medicină a universităţii Harvard, într-un comunicat.
Fiind o anomalie legată de cromozomul X, bărbaţii sunt mult mai afectaţi decât femeile, în special mai devreme în viaţă, cu simptome care încep să apară între 4 şi 10 ani la puţin peste o treime dintre cei cu mutaţie.
În cazul în care boala este diagnosticată într-un stadiu suficient de timpuriu, copiii pot fi supuşi unei forme de terapie cu celule stem prin care celulele sanguine, genetic compatibile de la un donator, sunt transplantate pacientului, oferindu-i o genă ABCD1 funcţională.
Deşi are un mare succes, tratamentul este de fapt un transplant de ţesut, cu un risc ridicat de efecte secundare, răspunsuri imune şi potenţial de respingere, indică studiile recente.
În plus, nu toţi pacienţii sunt eligibili pentru acest tratament, care necesită un donator compatibil.
În 2009, o colaborare între cercetători francezi şi germani a demonstrat că un virus HIV modificat poate fi utilizat pentru a introduce o genă ABCD1 funcţională în celulele stem sanguine prelevate din corpul pacientului, eliminând astfel necesitatea şi riscurile utilizării ţesutului donat.
Aceasta a fost dezvoltată de atunci într-un tratament numit elivaldogene autotemce, pus pe piaţă sub denumirea comercială de Skysona de către compania Bluebird Bio, care a primit aprobarea FDA în 2022. Studiile clinice au arătat că cei care au primit terapia genetică aveau 80% şanse să nu mai aibă şase dizabilităţi funcţionale majore în cei doi ani de la prima evaluare CALD, comparativ cu 43% pentru martori.
Având în vedere afirmaţiile conform cărora aproximativ unul din doi pacienţi tineri nu supravieţuieşte mai mult de opt ani fără tratament, fiecare succes este demn de sărbătorit, au indicat specialiştii.
Cu toate acestea, tratamentul nu este lipsit de riscuri. O analiză a continuării studiilor clinice a furnizat acum dovezi puternice ale unui risc de unu la zece de a dezvolta o afecţiune malignă (canceroasă).
Este posibil ca alţi pacienţi să dezvolte cancer pe termen lung ca urmare a tratamentului. Din fericire, leucemiile răspund la o serie de tratamente; şase dintre pacienţi au primit tratament suplimentar, iar patru dintre ei au scăpat de cancer.
„Când am început iniţial să tratez pacienţii cu CALD, 80% au ajuns în clinica noastră în pragul morţii, iar acum raportul s-a inversat”, spune dr. Eichler.
„Sărbătorim cu prudenţă faptul că am reuşit să stabilizăm această boală neurologică şi să le redăm acestor băieţi o viaţă împlinită, dar această bucurie este atenuată de faptul că observăm malignitate într-un subset al acestor pacienţi. Acesta este un aspect pe care încercăm în mod activ să îl înţelegem şi să îl abordăm”, a indicat medicul.
Medicina este plină de decizii chinuitoare care pun în balanţă şansele de a trăi o viaţă mai lungă şi mai sănătoasă cu riscul unor rezultate adverse. Numai prin studii clinice precum acestea pacienţii şi familiile acestora pot avea suficiente informaţii pentru a face astfel de alegeri dificile.
După cum a declarat oncologul David A. Williams de la spitalul Boston Children's, „deşi riscurile asociate terapiei genice şi tehnologiei vectorilor sunt reale, progresele înregistrate oferă o sursă de speranţă familiilor care se confruntă cu opţiuni limitate”.
Cercetările au fost publicate în revista New England Medical Journal (Studiul 1 şi Studiul 2).
