În România există aproape 30 de programe naţionale de sănătate, finanţate de Ministerul Sănătăţii şi de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Aceste programe au fost reorganizate în martie 2022. Cu toate acestea, multe servicii medicale, precum testări sau tratamente, nu sunt încă decontate, iar pacienţii care au nevoie de ele sunt nevoiţi să le plătească din propriul buzunar.
Pentru două categorii de afecţiuni, Guvernul a aprobat decontarea unor servicii suplimentare printr-o hotărâre (HG nr. 643/2023) aprobată în ultima şedinţă şi publicată miercuri în Monitorul Oficial.
Proiectul a fost prezentat în 11 iulie de 360medical.ro.
TESTARE GENETICĂ ÎN CANCER
Astfel, actul normativ prevede înfiinţarea, în cadrul Programului Naţional de Oncologie, a unui nou subprogram, denumit Subprogramul naţional de testare genetică.
Crearea acestui nou subprogram este prevăzută în planul naţional de prevenire şi combatere a cancerului în România.
“Implementarea acestui subprogram în cadrul Programului Naţional de Oncologie, decontat din bugetul FNUASS pentru asigurarea accesului pacienţilor eligibili la testarea imunohistochimică şi a markerilor tumorali, are în vedere abordarea integrală a bolii oncologice, în sensul acordării unui tratament personalizat specific fiecărui tip de cancer şi localizare tumorală, cu scopul primordial pentru vindecarea /ameliorarea stării de sănătate a pacientului, dar şi prin cheltuirea eficientă a fondurilor alocate”, arată autorii proiectului de act normativ, în nota de fundamentare.
Prin noul subprogram va fi decontată testarea genetică şi imunohistochimică pentru anumite tipuri de cancer. Testele decontate furnizează informaţii suplimentare privind necesitatea chimioterapiei, potrivit documentului.
De asemenea, actul normativ modifică denumirile a două subprograme. "Subprogramul de diagnostic şi de monitorizare a bolii minime reziduale a bolnavilor cu leucemii acute prin imunofenotipare, examen citogenetic şi/sau FISH şi examen de biologie moleculară la copii şi adulţi" devine "Subprogramul de diagnostic şi de monitorizare a afecţiunilor hematologice maligne prin imunofenotipare, examen citogenetic şi/sau FISH şi examen de biologie moleculară", în timp ce "Subprogramul de diagnostic genetic al tumorilor solide maligne (sarcom Ewing şi neuroblastom)" se va numi "Subprogramul de diagnostic genetic al tumorilor solide maligne".
Modificarea va permite derularea mai multor activităţi, în corelaţie cu prevederile Planul naţional de prevenire şi combatere a cancerului în România, potrivit notei de fundamentare.
"În acest caz, prin reglementările actelor normative subsecvente se vor extinde serviciile pentru diagnosticul iniţial şi de certitudine al serviciilor pentru diagnosticul genetic al sindroamelor mielodisplazice, limfoamelor maligne, mielomului multiplu, sindroamelor mieloproliferative cronice, sindroamelor limfoproliferative cronice şi serviciilor pentru diagnosticul genetic al afecţiunilor: rabdomiosarcom, tumori ale sistemului nervos central şi retinoblastom", arată documentul menţionat.
CORECŢIA INEGALITĂŢILOR DE MEMBRE
Un alt serviciu care urmează să fie decontat este corecţia inegalităţilor de picioare la copii. Actul normativ aprobat de executiv introduce, în cadrul Programului naţional de ortopedie, "tratamentului inegalităţilor şi diformităţilor membrelor la copil, prin corecţie".
M[sura a fost propusă de Comisia de ortopedie pediatrică a Ministerului Sănătăţii.
Potrivit notei de fundamentare, există un număr foarte mare de afecţiuni care generează inegalităţi de membre, printre cele mai frecvente fiind: cauze traumatice (fracturi de femur sau tibie care chiar dacă sunt tratate corect pot genera inegalităţi de membre) neurofibromatoza, acondroplazia, sindromul Klippel-Trenaunay, sindrom Beckwith-Wiedemann, sindrom Proteus, hemihipertrofie idiopatică, artrite de multiple cauze (infecţioase, inflamatorii, reumatismale) deficienţă focală proximală femurală sau hemimelia fibulară, piciorul varus equin, astragalul vertical, osteomieilita, tumorile osoase, iradierea prin sterilizarea cartilajului de creştere cu afectarea creşterii sau alte boli specifice pacientului pediatric ca maladia Legg-Calve-Pertheus, epifizioliza, pseudartroza congenitală de tibie sau maladia Blount.
Toate acestea produc afectarea membrelor, iar uneori apar chiar inegalităţi morbide, dacă diferenţa de lungime a membrelor inferioare este mai mare de 6 cm.
Datele oficiale arată că incidenţa inegalităţilor membrelor inferioare de cel puţin un centimetru este de 23% în populaţia generală, iar 4% din populaţie are o inegalitate de cel puţin 2 cm.
“Dintre aceştia, studiile exprimă că prevalenţa pacienţilor care ar trebui să beneficieze de dispozitive de alungire progresivă a membrului inferior este de 2,16 la 100.000 de locuitori”, menţionează nota de fundamentare.
