Pacienţii care primesc tratament pentru scleroza multiplă la primele semne de boală pot avea un risc mai scăzut de dizabilitate mai târziu, sugerează o nouă cercetare.
Cercetătorii spanioli au examinat impactul tratamentului timpuriu într-un studiu pe 580 de persoane cu scleroză multiplă (SM), după ce au avut un prim episod de simptome şi au primit cel puţin un medicament care modifică boala.
În rândul celor aproape 600 de pacienţi, au existat şanse mai mici de dizabilitate şi progresie a bolii, fiindcă au fost diagnosticate şi tratate în decurs de şase luni de la debutul simptomelor, după cum au raportat cercetătorii în noul lor studiu, publicat recent în revista Neurology.
„Când vine vorba de tratamentul SM, cu cât este mai devreme, cu atât mai bine”, a spus autorul studiului, dr. Alvaro Cobo Calvo, de la Centrul de Scleroză Multiplă din Catalonia şi de la Universitatea Autonomă din Barcelona din Spania.
Pacienţii au fost împărţiţi în trei grupuri. Primul a inclus 194 de persoane care au primit primul tratament cu un medicament pentru SM în termen de şase luni de la primul episod de simptome.
Al doilea grup a avut 192 de persoane care au primit un prim tratament între şase luni şi 16 luni după apariţia simptomelor. Al treilea grup, format din 194 de persoane, a avut primul tratament după ce au trecut mai mult de 16 luni.
Timp de o medie de 11 ani, cercetătorii au monitorizat nivelurile de dizabilităţi ale oamenilor cu SM şi au scanat creierul acestora pentru a vedea leziuni la nivel cerebral, dar şi la nivelul măduvei spinării din cauza bolii. Participanţii au avut scoruri de dizabilitate care au variat de la zero la 10, cu scoruri mai mari indicând o dizabilitate mai mare.
Cei trataţi mai devreme au avut un risc cu 45% mai mic de a ajunge la un scor de 3 până la sfârşitul studiului, comparativ cu cei care au fost trataţi cel mai recent. Cu un scor de 3, pacienţii cu SM pot merge în continuare neasistaţi, dar au dizabilităţi moderate într-una din cele opt domenii, cum ar fi funcţia motrică, abilităţile de vedere sau de gândire sau dizabilităţi uşoare în trei sau patru domenii.
Dintre cei din grupul de tratament timpuriu, 23% au avut un scor de 3, comparativ cu 43% din grupul de tratament cel mai recent.
Studiul a constatat că cei care au primit cel mai devreme tratament au avut, de asemenea, un risc cu 60% mai mic de a trece la următoarea etapă a bolii.
În SM secundar progresivă, dizabilitatea se agravează constant. Aproximativ 7% dintre persoanele din primul grup au fost diagnosticate cu SM secundar progresivă, comparativ cu 23% din ultimul grup de tratament.
De asemenea, persoanele cu cel mai timpuriu tratament au avut cu 50% mai multe şanse de a rămâne stabile la nivelul bolii lor la un an după tratamentul iniţial decât omologii lor cu tratament tardiv.
Persoanele din grupul de tratament cel mai timpuriu au raportat, de asemenea, o rată mai mică de progresie a dizabilităţii şi o dizabilitate severă mai mică.
„Rezultatele noastre susţin robusteţea şi eficacitatea tratamentului foarte timpuriu pentru a opri progresia pe termen lung a dizabilităţii şi subliniază că detectarea şi tratamentul mai devreme sunt încurajate”, a spus Cobo Calvo.
Cercetarea a inclus doar pacienţi cu vârsta cuprinsă între 16 şi 50 de ani la momentul apariţiei primelor simptome. Este posibil ca constatările să nu se aplice persoanelor de peste 50 de ani, au avertizat cercetătorii.
În prezent, peste 2,8 milioane de oameni din întreaga lume trăiesc cu SM, o afecţiune inflamatorie demielinizantă. În România nu există o statistică exactă a numărului de persoane cu această boală, dar potrivit datelor Federaţiei Internaţionale de SM în ţara noastră figurează circa 8.000 de pacienţi.
Este viaţa cu scleroza multiplă SM mai grea decât a altor persoane care se confruntă cu alte probleme de sănătate? Depinde de fiecare persoană în parte.
