[VIDEO] EXCLUSIV Prof. dr. Maria Puiu, genetician despre supraspecializarea în genetică: ,,Ar fi foarte important să se reintroducă aceste competenţe”

Prof. univ. dr. Maria Puiu este unul dintre geneticienii cu dublă specializare, medic primar genetică medicală şi medic primar pediatru, lucru valabil pentru mai mulţi medici români care au ales specialităţi la graniţă. În timp ce în alte ţări există supraspecializări în genetică pentru anumite specialităţi medicale, în România aceşti medici sunt nevoiţi să facă două rezidenţiate. Şef al disciplinei de Genetică a UMF Timişoara, vicepreşedintele Alianţei Naţionale a Bolilor Rare din România, coordonator al Centrului Regional de Genetică Medicală Timiş parte integrantă a Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii “Louis Ţurcanu”, Timişoara, prof. dr Maria Puiu ridică problema acestor competenţe, dar şi a împărţirii specialităţii de genetică în două.

Testarea genetică în diverse specialităţi este din ce în ce mai necesară având în vedere patologiile cu care se întâlnesc medicii din mai multe specialităţi.

,,Cardiologul întâlneşte foarte multe boli rare, boli genetice. În străinătate sigur că se vorbeşte tot mai mult de specialităţi de graniţă. De exemplu cardiologie plus genetică, cardiogenetică. Şi există astfel de specialişti. În străinătate există cardiologul care poate face un curs foarte serios de doi ani, de exemplu în Franţa „university diplome”, o diplomă nouă care să-i acopere cunoştinţele de genetică de care are nevoie în practica lui”, a precizat în exclusivitate pentru 360medical.ro prof. univ. dr. Maria Puiu, fondatoarea Centrului de Medicină Genomică UMF Timişoara.

Medicul cu specializare în cardiogenetică este cel care acoperă patologia cardiacă de cauză genetică. ,,Pe vremuri au existat aceste competenţe, astăzi nu mai există la noi”, a spus medicul genetician. Prin urmare, medicii din România fac o specialitate, după aceea mai fac un rezidenţiat, respectiv 5 ani plus 5, sau 4 plus 5 ani sau 4 plus 4.

,,Este foarte mult şi este dificil pentru că prima specialitate este evident bine parcursă, dar în a doua în timpul acesta persoana lucrează, deci  - ştiu eu - este şi poate cadru didactic, are mai multe joburi şi mai intervine şi această nouă specializare”, a afirmat prof. dr. Maria Puiu.

În opinia şefei disciplinei de Genetică a UMF Timişoara aproape toate specialităţile ar necesita o astfel de supraspecializare: cardiogenetica, fiind pe primul loc. În ginecologie, în bolile endocrine şi metabolice, pediatrie, oftalmologie, psihiatria de copii sau psihiatria în general, neurologie ar fi nevoie de astfel de competenţe.

,,Suntem în discuţii avansate cu prof. dr. Ruxandra Jurcuţ şi am înaintat o adresă comună din partea Comisiei de genetică şi de cardiologie pentru asigurarea unui Program naţional de testare în bolile cardiologice rare şi în oncohematologie”, a informat prof. dr. Maria Puiu.

O altă problemă a geneticii în România semnalată de medicul timişorean este aceea că specialitatea acoperă şi partea de testare genetică, deci de laborator, şi partea de clinică, în timp ce în străinătate lucrurile stau altfel.

,,În Europa, deja specialitatea noastră s-a împărţit în două specialităţi. Una este genetica clinică şi cealaltă este laborator clinic de genetică medicală. Cu alte cuvinte  geneticieni care stăpânesc foarte bine instrumentele de testare, fie că e vorba de cariotip Fish, Ray, secvenţiere de ultimă generaţie şi alţi specialişti care întâlnesc pacienţii în clinică, recomandă o anumită testare genetică sau pot să pună deja un diagnostic clinic pentru că au văzut multe cazuri şi cunosc aspectul, fenotipul unei anumite boli”, a explicat prof. dr. Maria Puiu.

În România, tinerii rezidenţi de obicei se hotărăsc în primii 2-3 ani de specialitate spre ce le place mai mult partea de laborator sau partea de clinică, dar în opinia cadrului didactic timişorean ,,corect ar fi să existe o astfel de împărţire foarte clară şi administrativ, şi legal.”

În ceea ce priveşte situaţia geneticienilor în România, în momentul de faţă nu avem suficienţi specialişti, iar tinerii rămân toţi în centrele universitare. Aceştia nu sunt dornici să se îndrepte spre un judeţ sau altul fără specialist în genetică medicală, iar explicaţia prof. dr. Maria Puiu este că ,,aceste judeţe nu au scos posturi la concurs. Fiecare spital judeţean trebuia să aibă un post de genetician pe care să-l scoată la concurs şi, sigur, între timp tinerii noştri specialişti ar fi ocupat aceste posturi pentru că sunt specialişti foarte buni cei care au ales să practice genetica şi am fi avut o situaţie mai bună a geneticii în ţară. Altfel vă daţi seama, fie virează spre altă specialitate, fie pleacă din ţară. Cele două soluţii”.